Category Archives: Psihoterapie

Barbatii si viata sexuala

Zilele trecute vorbeam cu o cunostinta, medic neurolog, despre barbati. Doamna stia ca am divortat, iar dansa fusese casatorita de doua ori. Imi povestea ca, venind la un control neurologic, deci cu o problema de sanatate reala, unii barbati (cu varste avansate , a specificat doamna) o intrebau daca mai pot avea viata sexuala .

I-am explicat ca barbatii acorda o mare importanta vietii sexuale, deoarece exista explicatii genetice , fiziologice care sustin acest interes crescut si nu este o problema, ci o realitate pe care este de dorit sa o cunoastem si s-o acceptam.

Asa cum noi ne relaxam cu ajutorul cumparaturilor, discutiilor cu prietenele etc,  asa si barbatii considera cea mai buna metoda de relaxare, actul sexual. Daca unele femei se intreaba “uite ce problema are (avem)  si el are chef de sex?” , da este foarte posibil si normal, pentru ca este calea prin care ei, barbatii isi gestioneaza emotiile si , reamintesc, exista niste explicatii obiective, in spatele acestui mod de gestionare emotionala.

Actul sexual, de obicei, este pentru barbati principala modalitate prin care isi arata iubirea pentru partenera lor, pe cand noi asteptam flori, bomboane ,cadouri etc.

Daca ne analizam relatia de cuplu, tinand cont de aspectele de mai sus si comunicam pe temele  astea in relatie, avem sanse sa mai imbunatatim ceva, avand in vedere. ca pe langa sustinere, comunicare, respect, viata sexuala este un factor de sustinere, a vietii de cuplu!

Imi pare rau!

Un aspect important in functionarea unei relatii , de orice natura, este ca atunci cand unul dintre parteneri greseste, sa-si recunoasca greseala si sa spuna “imi pare rau!”. Sinceritatea este la fel de importanta in relatii, dar aici am ales sa vorbesc despre ieratre, de fapt. Spunand imi pare rau, cer iertare.

Acest lucru ajuta ca cel fata de care s-a gresit, sa treaca mai usor peste disconfortul simtit, iar pe cel care a gresit, il ajuta sa constientizeze ca exista un comportament pe care e de dorit sa-l corecteze. Cu cat exista mai putin disconfort in relationare, cu atat mai bine se dezvolta colaborarea si rezistenta unei relatii.

Exista insa oameni care nu spun “imi pare rau” , ci incearca sa compenseze cu  cadouri sau bani (ex. parintele, in loc sa-si ceara scuze fata de copil , ii cumpara jucarii sau ii da bani sa-si cumpere singur ). Aici insa exista un risc, iar in relatia parinte- copil riscul este mare, ma refer la faptul ca cel fata de care s-a gresit, s-ar putea sa nu inteleaga ca celalalt isi cere scuze. Si ramane doar  disconfortul, si relatia incepe sa scartaie.

Deci pe oamenii care inteleg ca gresesc, dar nu reusesc sa spuna “imi pare rau!”, ii primesc, cu caldura, in cabinetul de psihoterapie.

In situatia oamenilor care nu inteleg ca gresesc, sau nu accepta asta, implicit nici nu considera ca este nevoie de “imi pare rau! “, Dumnezeu cu mila sau Doamne ajuta!

Tema de casa

Eu in cabinet, de la o sedinta la alta, aleg o activitate de care clientul sa se ocupe si in afara sedintelor de terapie. Psihoterapia cognitiv comportamentala presupune de obicei teme de casa, teme foarte importante pentru succesul psihoterapiei si pentru o imbunatatire a starii emotionale intr-un termen relativ scurt, aproximativ patru saptamani ( exceptie fac situatiile in care lucram pe diagnostic).

Tema de casa este discutata cu clientul si nu necesita mai mult de 20 minute, zilnic.

O tema de casa, eficienta pentru aproape toti, este ascultarea celor doua cantece :

http://www.youtube.com/watch?v=bORzlBW5QFU

https://www.youtube.com/watch?v=5Bnl5xpfpUI

Sper sa acordati atentie temei cel putin o saptamana, zilnic  si apoi mi-ar placea sa aud rezultatul.

Sa invatam sa punem punct!

O sa incep sa scriu o carte despre relatii, inca mai am de gandit legat de forma finala , dar ideile de baza le am.

Si atunci , un capitol o sa se refere la ideea : “cum stam cu relatia asta”. Care este motivul acestei lamuriri? Eu consider ca o relatie care nu stii cum mai merge, este “ca sarea pe rana” . Rana asta poate fi mica sau mare, sau pe  o scala de la, pana la, fara extreme . Dar exista ca rana si pastrand-o, destul de des poti intra in contact cu sarea.

Cred ca se poate aplica asocierea asta, oricarei relatii, de lunga durata, indiferent de natura ei.

De aceea, este important sa discutam cu partenerul de relatie si,  daca vrem sa continuam, sa ne lamurim cumva termenii in care continuam .

Poate exista si varianta in care celalalt nu mai vrea sa continue, este dreptul lui, dar este de dorit s-o stie amandoi, pentru ca altfel fiecare o sa continue pastrand o rana, care poate intra in contact cu sarea , din cand in cand.

Deci pentru cei care se afla in aceasta situatie si vor s-o discute , pentru ca mai am nevoie si de experienta in legatura cu cartea, prima sedinta pana in data de 15 aprilie, o sa fie gratuita.

 

 

 

 

 

Afectivitatea si rolul ei in …..

In facultate ( am dubla specializare psihologie- sociologie) am citit, in bibliografia cursului de Metode si tehnici de cercetare in sociologie, urmatorul experiment “imoral” si chiar o sa citez pasajul repectiv:

“Imparatul Frederic al II-lea (1194-1250), manat de curiozitatea de a afla ce limba( ebraica, greaca, latina, araba sau limba parintilor) vor vorbi copiii cand vor fi mari, daca de la nastere nu vor auzi pronuntandu-se nici un cuvant, a luat cate un nou nascut din cele 18 regiuni ale imperiului Germanic, ordonand doicilor sa-i ingrijeasca fara a le adresa vreun cuvant. Curiozitatea dementa a imparatului n-a putut fi satisfacuta pentru ca , inainte de a implinii varsta de doi ani, toti copiii supusi experimentului au murit, fara a fi fost atinsi de vreo boala incurabila.

Carenta afectiva , izolarea sociala, mai ales la varstele timpurii- se stie, astazi- produc totdeauna, daca nu sfarsitul letal ,in orice caz tulburari psihice ireversibile.

Omul nu devine om decat in contactul lui permanent cu semenii si cu cultura. ( pag.431, Cercetarea Socologica / Metode si tehnici , Chelcea S. / Marginean I. / Cauc I., editura Destin)

Acum un an aproximativ am intrebat o doamna insarcinata, eu cu bucurie, “este primul copil?”. Ea mi-a raspuns “mai am o fata , el e baiat , deabia astept sa-l dau afara, ca nu mai suport.”

Credeti ca raspunsul de mai sus implica afectivitate?

Si m-am gandit ca foloseste sa enumerati voi, cei care cititi, cateva exemple de manifestare afectiva. Multumesc mult , anticipat!

 

Divortul

Studiile spun ca 45% din cupluri divorteaza pana in 15 ani de relatie. Nu stim daca restul de 55% au o relatie asa grozava de nu aleg sa divorteze, dar stim ca nu au ales calea asta, a divortului.

Am inceput cu textul asta pentru a modifica putin perceptiile oarecum gresite care apar in mintea celor care ajung sa se confrunte cu o asemenea solutie, perceptii care genereaza comportamente puternic negative asupra propriei persoane dar si asupra celor implicate in aceasta decizie, de divort.

Perceptiile la care ma refer sunt urmatoarele : “este ingrozitor, viata mea se termina aici, situatia este insuportabila, dobitocul/dobitoaca a profitat de mine, mi-a distrus viata etc. Din pacate este o lista lunga pe care o aud si in cabinet si in jurul meu, si spun din pacate pentru ca asemenea perceptii duc la comportamente ca: santajul, amenintarea cu moartea sau tentativele de sinucidere, disputarea copiiilor intr-un mod destul de urat si multe alte exemple pe care multi, cel putin, le-ati auzit daca nu cumva si trait.

Scopul acestui articol este sa incercam sa privim divortul altfel , intr-un fel care sa ajute la o alta gestionare , la alte reactii si stari emotionale legate de divort, nu la cele distructive de care am vorbit mai sus.

Daca vedem  DIVORTUL CA SOLUTIE a unei situatii problema, in relatia de cuplu,  eu cred ca sansele sunt mai mari sa nu uitam de respectul fata de noi si respectul fata de ceilalti. Si avem doua exemple in media (si sper ca si printre noi) care au reusit sa gestioneze cu bun simt aceasta situatie :Mihaela Radulescu si Andreea Marin si binenteles partenerii acestora. Pentru ca este de dorit ca perceptile ambilor parteneri (in mai mica sau mai mare masura) sa fie : “asta este Solutia in situatia noastra” si atunci consecintele acestei decizii nu mai afecteaza in mare masura si nici distructiv, asupra celor implicati

Maxima

Una dintre maximele favorite ale formei mele de psihoterapie este urmatoarea: “Da-mi curajul sa schimb ceea ce pot schimba, linistea sufleteasca de a accepta ce nu pot schimba si intelepciunea de a face diferenta.”

Daca reusim sa ne ghidam dupa ea avem echilibru emotional, adica “ne simtim bine in pielea noastra “. Sper sa va foloseasca!

Eu am si un alt text care cred ca mi-a sustinut motivatia si increderea catre un anume nivel de reusita pe multe planuri ( profesie, familie , stare generala etc). A fost scris de o buna prietena din liceu, pe un pliant pe care cred ca il stiti cu totii , ca asa obisnuiam pe atunci la sfarsitul clasei a XII-a.

O sa il parafrazez ” Pluteste drept innainte si daca pamantul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va creea pentru a-ti rasplatii indrazneala!

Cand am avut aces la internet am aflat mai multe detalii despe el si daca va intereseaza exista acolo, dar pe mine m-a ajutat doar ca mesaj , foarte mult .

Multumesc Mihaela si ma bucur sa ne vedem de fiecare data!

Barbatii

Vineri dimineata am fost la piscina. Am auzit un instructor spunandu-i unui baietel , care venise sa invete sa innoate, urmatoarele vorbe :”ce ti-e frica, pai ce esti tu barbat , sau ce esti?”.

Din pacate, aceasta este o gandire des intalnita in randul barbatilor, si spun din pacate pentru ca afecteaza pe mai multe parti . In primul rand pe posesorii unei asemenea mentalitatii, pentru ca ei stau intr-o tensiune constata cauzata de gandirea “nu trebuie sa-mi fie frica, pentru ca altfel nu mai sunt barbat”. Pe langa asta si cei din jurul acestor persoane nu se pot bucura de relaxare si echilibru pentru ca au langa ei o tensiune manifestata aproape tot timpul.

Dragi barbati (si sa stiti ca apreciez efortul pe care l-ati facut cei care au ajuns in cabinetul de psihoterapie) este normal sa va fie frica, este normal sa simtiti si voi toate aceste emotii , pentru ca si voi sunteti oameni.

Si daca o sa simtiti frica in anumite situatii sigur o sa ramaneti tot barbati, va asigur ca nu se va schimba nimic.