A trecut mai mult de un an de cand am divortat. Mi-am pus multe intrebari si am incercat sa-mi raspund “de ce am ajuns la divort?
Fiecare are parti bune, fiecare a gresit! De obicei, oboseam pe rand si celalalt reusea sa sustina relatia, dar pentru ca am obosit amandoi, in acelasi timp, asta a fost calea de rezolvare pe care eu am gasit-o. O colega si prietena , pe psihoterapie experentiala, spunea: decizia de a divorta o ia cel care are mai multa forta, nu stiu daca e asa. In forma mea de terapie, cognitiv -comportamentala, mergem pe ideea “salvam individul, pentru ca el poate forma in viitor un alt cuplu, care poate functiona mult mai bine”. Eu pe asta am mers, dar doar viitorul poate confirma sau infirma asta.
Asa cum am spus , de multe ori, orice situatie de viata are si avantaje si dezavantaje.
Foarte important : avem un copil grozav, pe care il iubim foarte tare, amandoi!
Concluzia mea “ASA A FOST SA FIE!”
MULTUMESC MULT, FOSTUL MEU SOT!
Si dedicatia: