Cineva spunea, parafrazez, invatam unii de la altii. Asa este , am invatat multe de la voi dar m-am gandit ca exista povesti remarcabile , prin care ati trecut si din care pot invata si altii.
Stiu ca nu toti va permiteti financiar sa sustineti aceste sedinte , dar aproape toti va permiteti sa tastati o intrebare sau o poveste pe net. Daca nu vreti publicarea pe blog puteti specifica asta in mesajele voastre si o sa va raspund pe mail , in cel mult trei zile.
Sper sa ajute aceasta pagina si o sa incep eu, cu postarea unui comentariu, cu ce am invatat recent de la clientii.
O sa povestesc intai ceva ce mie mi se pare hazliu. Doamnele si domnisoarele stiu ca au aparut, pentru vara , sandalele din plastic (cauciuc). Binenteles ca mi-a fost destul de greu sa accept ideea ca as purta asa ceva , nici nu m-am gandit sa imi cumpar vreodata.
Intr-o sedinta de terapie, un client cu o situatie financiara grozava, a spus “nu conteaza cat costa o pereche de pantofi, daca imi plac ii cumpar; pot sa fie, si foarte ieftini, si foarte scumpi”
Dupa o luna am plecat si eu in concediu, la mare si am vazut prin plimbarile mele, niste sandale pe care le-am considerat “superbe”, din plastic si m-am bucurat si mai tare, dupa ce le-am cumparat, pentru ca pe talpa scria “fabricat in Romania”.
Deci am inceput sa port si eu sandale din cauciuc. Multumesc domnule client, ca mi-am rezolvat o anume jena.
Si al doilea lucru, reamintit , nu invatat, spus de alt client este urmatorul “verba volant, scripta manent “. O sa il comentez si eu candva.
Si nu numai “scripta manent”. Conteaza si vorbele care vindeca sufletul si care raman acolo. Cand vorbele au substanta ele se imprima in inima celui care le sculta si il ajuta sa mearga mai departe. Multumesc pentru “vorbele” care mi-au ramas in suflet si pentru ca sunteti alaturi de mine in aceasta batalie.Sper sa o castigam.
Eu doar va ajut, dumneavoastra aveti forta si depuneti si eforturile necesare de a o castiga. Eu am incredere in dumneavoastra.
Si multumesc ca m-ati lasat sa va ajut.
Frica este cel mai mare inamic al nostru iar speranta este leacul pentru aceasta boala. Usa de la colivia de sticla in care traiesc s-a deschis putin si acum am speranta ca intr-o zi voi avea curajul sa-mi intind aripile si sa zbor.Multumesc ca mi-ati redat speranta. La multi ani si numai bine in 2014!
Eu cred ca primul pas l-ati facut deja venind la prima sedinta, dar ati stat asa mult timp acolo ca este destul de greu sa capatati convingerea ca “am libertatea sa aleg”.
Eu consider ca eforturile facute arata de fapt o forta de care cred ca ati uitat cumva, stand acolo in colivie, dar incet, incet o s-o folositi tot mai mult.
Si zilnic reamintiti-va : “am libertatea sa aleg si o merit!”