DUMNEZEU a fost, este si va fi, in mintea mea, PENTRU TOTDEAUNA!
Omul isi face rau singur, ce da, aia primeste, pe diverse cai, de-a lungul vietii si de obicei, cand “i-e luma mai draga”!
Multumesc Doamne, pentru tot!
Oana Civitu
Suferinta e normala si de dorit, psihologic vorbind, pentru mantinerea sanatatii/echilibrului mental, in doua situatii despre care voi vorbi mai jos.
Decesul unei persoane dragi.
Nu avem voie sa intervenim cu diagnostic si tratament doua luni dupa decesul unei persoane apropiate/dragi. Este normal sa ne doara, este normal sa ne lipseasca, este normal sa plangem, este normal sa suferim, fiecare in felul lui.
Perioada de doliu se termina, de fapt, cam intr-un an de zile aproximativ.
Daca dupa acele doua luni, suferinta afecteaza semnificativ viata personala, este de dorit sa cerem o evaluare clinica si, daca psihologul clinician recomanda, consiliere sau psihoterapie. Altfel, psihologul clinician va va spune “este normal ce simtiti si e de dorit sa fie asa”!
Terminarea unei relatii.
Aici lucrurile se schimba, psihologia spune ca perioada de suferinta este de aproximativ 3 ani, cand ne despartim de persoana iubita. Pot fi 2, pot fi 4, dar si aici suferinta, dorul etc, au rostul lor.
Daca vrem sa cerem ajutor, la fel, psihologul clinician va stii ce sa recomande, deoarece consilierea sau psihoterapia au rolul si importanta lor.
Am intalnit situatii numeroase, cand oamenii au ajuns la psihiatrie deja, fara rost, fara sens si cu consecinte negative semnificative.
Cel care va indica psihiatria, dar in 70% din cazuri ma indoiesc de asta, este DOAR PSIHOLOGUL CLINICIAN!
Numai bine, de la mine, si atitudini corecte situatiilor dumneavoastra de viata, va doresc!
Am inteles ca o intr-o relatie de cuplu e de dorit ca ea, sa iubeasca neconditionat! Altfel, incet, incet, apar complicatii, pentru el, apoi pentru ea, pentru copii, apoi pentru familiile lor…..pana la societate si mai departe! “Lantul slabiciunilor”…spunea cineva!
Domnul Daniel David spunea intr-un articol, parafrazez, “in Romania, suntem condusi de instinctul de reproducere” (BARBATUL- spun eu)!
In toata lumea, suntem condusi de instinctul de reproducere si E FIRESC/NORMAL! Problemele apar, daca nu este stisfacut acest instinct, pe o perioada mai lunga de timp!
Ar fi de dorit ca NOI FEMEILE sa iubim neconditionat!
Nu o facem?
Ii spunem adevarul (daca il stim, nu toate stim sa iubim neconditionat, am scris mai jos, in alte postari) si il lasam pe el sa hotarasca, ori DIVORTAM, a aparut divortul de comun acord! Slava Domnului, zic!
Am inteles ca sotul, are nevoie de IUBIRE NECONDITIONATA SI O MERITA, iar atunci este in stare sa “rastoane lumea”, pentru mine!
Imi vine in minte o postare de pe Facebook: “Ea catre el- striga, sa auda toata lumea cat de mult ma iubesti!; EL catre ea, soptindu-i la ureche- te iubesc, tu esti lumea mea!”.
IUBIREA MEA NECONDITIONATA ESTE PENTRU TINE, soțul meu!
Barbatii se indragostesc si atat!
Femeile iubesc neconditionat, sau ar fi e dorit s-o faca!
Ele invata sa iubeasca neconditionat prin copii, terapie rational emotiva si cognitiv-comportamentala, cand il gasesc pe “el- partenerul ideal”, prin credinta etc.
Dumnezeu, in iubirea lui, a dat mai multe cai, pentru noi femeile!
Dar realitatea este ca nu toate reusim, sau stim sa iubim neconditionat, pentru ca daca nu m-a invatat mama, ca n-a stiu si ea, de la mama ei, tot asa…. se invarte roata. Ca vine un moment cand femeia intelege, e alta poveste….
Deci oameni buni respectati-va parintii si partenerii de cuplu, ce dati, aia primiti!
Dumnezeu spune in biblie “daca nu reusesti sa-ti iubesti parintii, macar sa-ti fie mila de ei”!
Iar dragi sotii, macar o data pe luna (ca sa fac si o gluma, plus rimeaza), inclinati-va in fata sotului, cu spatele, cred ca si-ar dorii foarte mult, din ce am auzit!
Daca va intrebati “cat dureaza iubirea asta neconditionata”? Raspunsul meu: cu siguranta cel putin 5 ani, vine de la sine, apoi in functie de comportamentul copilului/sotului, aceasta iubire isi mai schimba denumirea si pentru lamuriri, cititi mai jos postarea “Iubirea corecta”. In viziunea mea, ar putea dura toata viata, eu cel putin asa imi doresc!
Asa sa ma ajute Dumnezeu!
PS. O prietena, discutand pe aceste teme de, mi-a zis o vorba, care mi-a ramas in minte!
A spus: e ca atunci cand eram mici si spuneam ” Eu sunt proasta, ca ma faci tu, tu esti prost, c-asa esti tu”!
Aici “prostia” se refera de fapt la claritate, simplitate a gandirii, nicidecum la altceva!
Iertare e doar o vorba, sau o citare, dar are un sambure de adevar, si de aici, am inteles eu multe!
Multumesc mult, draga mea!
….ma gandeam sa scriu “groaza”, in loc de “BUM”, vazand ca doar asa atrage atentia, o stire, dar in iubirea mea de oameni, m-am abtinut, sa nu sperii prea tare.
De fapt stirea este: “barbatii nu iubesc neconditionat si n-or s-o faca niciodata, decat or sa se comporte ca atare, de frica sa n-o piarda pe ea, partenera”.
Pentru mine este o certitudine si cine nu crede, sau nu e de acord, sa inceapa sa cerceteze si o sa ajunga fix, la aceeasi concluzie ca mine. Timpul va demonstra asta!
Este o REALITATE, fara negativ, fara pozitiv, asa s-au nascut, asa i-a creat Dumnezeu, imi place mie sa spun!
Asta ca sa-i intelegem, sa nu-i mai facem in fel si chip, cum auzim de la unele femei.
DECI BARBATII NU SIMT IUBIREA, CI DOAR O SPUN!
Ex. Este ca si cand ai castigat lozul cel mare, oricare care ar trece prin experienta asta, ar spune in acel moment, celor care ii ies in fata, “te iubesc, sau va iubesc”, apoi bucuria trece, implicit si iubirea. ASA-I LA BARBATI!
ACUM PENTRU VOI, DRAGI BARBATI, mai bine zis PENTRU SANATATEA VOASTRA: vechile teorii psihologice spuneau “barbatii somatizeaza, pentru ca ei nu manifesta emotional”.
Eu spun: nu mai mintiti ca iubiti, pentru ca minciuna, duce la imbolnavire, fizica, mentala, ori , ori! Spuneti “vreau sa ramanem impreuna, vreau sa ne intelegem, vreau sa ma casatoresc cu tine”, ce ganditi de fapt, asta-i corect sa spuneti.
Spuneti adevarul doamnelor de langa voi, si mai printati si articolul meu si aratati-l ca sustinere, ca poate asa primiti intelegerea si iertarea pe care o meritati, sincer!
Cum am ajuns la certitudinea asta, dupa o relatie de 12 ani, terminata cu divort, dupa ani de psihoterapie, in care ma intrebam, de ce barbatii ajung atat de rar in cabinet (de obicei ajungeau in pragul divortului, sau cu boli destul de urate, dar oricum mult mai rar decat femeile) si mai ales, crescand un baietel de aproape 6 ani.
IAR NOI CA MAMICI/SOTII, E DE DORIT SA-I IUBIM, ORICUM, de la inceput, pana la sfarsit! ESTE SINGURA CALE CATRE O LUME MAI BUNA!
Ca si unele femei mint, este adevarat, dar pe ele le-a invatat viata, nu s-au nascut asa!
Cu drag tuturor!
PS. Dragi colegi, va amintesc ca daca preluati ideea, fara sa citati sursa, se numeste PLAGIAT si se pedepseste conform legilor in vigoare!
Cunosc implicatiile si “complicatiile”, in totalitate ( ex.: orientarea sexuala, bolile urate cu care se nasc copiii, ori fizice, ori mentale etc), in legatura cu aceasta ipoteza, cred emisa pentru prima data in lume.
Daca gresesc, imi cer iertare anticipat, dar nu am citit-o nicaieri si nici nu imi amintesc s-o fi invatat la scoala.
Daca o sa mai scriu insa, las asta in voia Domnului, asa sa-mi ajute Dumnezeu!
Tot, cu drag!
Oana Civitu
Exista momente in viata cand spunem ca iubim, dar nu simtim ca iubim, ori felul in care vedem noi iubirea, nu corespunde cu felul altora de a iubii! Este normal, simtim diferit! Recomand sinceritatea, fata de partenerul de relatie, e cea mai buna cale!
Deci sugerez o clara si utila exprimare: “Imi doresc sa am o relatie cu tine, daca-i pentru totdeauna e si mai frumos!” sau ‘Nu imi doresc o relatie”. Astfel imi stabilesc asteptarile si e de dorit sa fie cunoscute si de partenerul de cuplu!
Exista posibilitatea ca unii sa considere ca aud minciuni/povesti etc,din partea celuilalt, le recomand IERTAREA, comunicarea sincera, respectul, intelegerea, bunul simt!
O relatie de lunga durata, trece prin multe etape, ca sa trecem cu bine peste, iubirea de sine, dar si de aproapele tau, sunt de dorit sa existe!
….pentru o lume mai buna!
Cand minti, te indepartezi singur, de tine si de ceilalti, cand spui adevarul te apropii, si de tine, si de ceilalti!
Si daca adevarul, te indeparteaza de ceilalti, inseamna ca nu-i cazul sa-i ai langa tine!
Ca nu-i nimeni perfect, asta stie toata lumea, nu? Dar e de dorit sa alegem adevarul, mai des!
Oana Civitu
Se vorbeste despre iubire neconditionata, da, dar in primii aproximativ 5 ani, de viata (daca vorbim de copil), de relatie (daca vorbim de sot), dar apoi iubirea asta neconditionata poate devenii acceptare, dar eu ii spun CORECTA! Adica laud, daca e de laudat si critic, daca e de criticat, totdeauna tansmitand celuilalt ca IUBIREA ramane, si la critica! Iar COMUNICAREA/NEGOCIEREA, in IUBIRE, sunt comportamente pe care, daca stim sa le folosim, isi fac treaba foarte frumos!
Si putem iubii de mai multe ori, CORECT, COMPLEX gandindu-ma la faptul ca o mama poate avea mai multi copii! Ca iubirea difera e clar, dar intensitatea ei, poate fi de multe ori aceeasi!
SUCCESUL unei relatii, indiferent de natura ei, nu tine doar de iubirea neconditionata, ci de corectitudine, fata de mine, implicit fata de celalalt!
IUBIREA NECONDITIONATA/CORECTA/COMPLEXA se pot invata, nu toti le stim de la inceput, de multe ori confundam iubirea cu indragostirea, dar nu-i la fel.
Dar corectitudinea da, asta este ceea ce stim toti, de la inceput, sau cel putin, asa ar fi de dorit! Dar si aici exista sanse, cu ajutor, ne-o putem reamintii!
Psihologia pe care o stiu eu, pana in prezent, vorbeste despre mame, mame care nu isi iubesc copiii!
Eu o sa vorbesc aici despre mame, mame care iubesc prea mult!
Iubirea prea multa, in general, nu este buna!
De aceea este de dorit, sa iubim cu masura!
Deci dragi mame si dragi doamne, va urez sa iubiti cu masura!
Pentru mamici: daca copilul a facut 18 ani, iubiti-va mai mult sotul si mai putin copilul, cu certitudine! Dar totdeauna, sa ne amintim ca ordinea este: Dumnezeu, eu, sotul meu, copiii, parintii, prietenii etc!
Si pentru ca sunt MAMA, PSIHOLOG si OM (inainte de toate) va iubesc pe fiecare cate putin (mental), va respect foarte mult si imi doresc sa fac “educatie”, unde e cazul, cu iertare, multa iertare!
A face psihoterapie inseamna si a cunoaste foarte multe din viata unui om, de la nastere, pana in prezent!
Foarte multi oameni nu fac psihoterapie, normal!
Dar multi gandesc, ca un psihoterapeut, daca posteaza sau scrie ceva, o face in legatura cu viata lui! Gresit, psihoterapeutul vorbeste din experienta a peste sute, sau mii de oameni!
Ca este si viata lui pe acolo, sunt 100 % de acord, dar alaturi de multe alte …..experiente de viata!
Deci dragi oameni, daca nu faceti psihoterapie, mie mi-e clar ca vorbiti din experienta dumeavoastra si a altor maxim 10 persoane pe care le cunoasteti foarte bine, dar cam atat!
Dar in ceea ce postez eu, de multe ori. este vorba de vietile voastre!
Numai bine tuturor! De la noi…..psihoterapeutii!
Ca si noi gresim, mi-e clar! Suntem oameni, de la inceput pana la sfarsit!
Iertare, deci, anticipat! Va rugam!
si multumim de intelegere….