Dupa o perioada de la divort, normal, am incercat sa am o relatie. In mai mult de doi ani , am incercat asta cu 3 barbati , din cinci, cati am cunoscut in acest timp.
Am INTELES (NU AM AUZIT) ca ati simtit ceva pentru mine (iubit?!, NU AM AUZIT NIMIC) si chiar v-ati dorit sa ramanem impreuna , toti cinci. De la un barbat am auzit asta (este adevarat, dupa ce i-am spus ca: imi spune povesti; si apoi am si renuntat), dar nu de la cei trei, iar restul , adica PATRU , s-au asteptat ca eu, sa inteleg, ca asta isi doresc ei.
Toti , in mai mica sau mai mare masura, s-au asteptat ca eu SA INTELEG ce asteapta ei, sau ce isi doresc, sau nu, de la mine.
Pai de ce, doar, sa inteleg? DUMNEZEU NE-A DAT GURA, SI PENTRU COMUNICARE!
CREDETI ca doar pentru mancat? Nu, ca altfel ramaneam pe cordonul ombilical, dar pe acela doar intra, nu si iese!
Dragilor , eu chiar vreau sa raman intr-o relatie si stiu ca mai am de invatat, dar COMUNICAND!
Si chiar imi doresc o familie, dar experienta , si personala, DAR MAI ALES DE CABINET, mi-a aratat ca “totul se duce de rapa”, FARA COMUNICARE!
Si mi-a ajuns o data!