De cand m-am nascut am fost un copil cu probleme de sanatate fizica!
Mama mi-a povestit doua situatii din copilarie, cand am ajuns la spital in stare foarte grava, una la 6 luni, alta pe la 3 ani! Alte doua situatii grave, puteam sa mor daca nu interveneau medicii, au fost, una la nasterea copilului meu si m-a salvat doctorita ginecolog Mirela Ranga, acum la pensie, Maternitatea Giulesti, iar a doua, acum aproximativ doua saptamani si m-a salvat doamna doctor Luchian, de la Maternitatea Ploiesti!
La inceput am vrut sa scriu despre Maternitatea Ploiesti, dar e de dorit sa ma refer doar la doamna doctor si cadrele medicale care s-au ocupat atunci de mine, s-au ocupat toti extraordinar si le multumesc pentru asta! Nu pot scrie despre toata maternitatea, pentru ca nu ii cunosc pe toti de acolo si nu ar fi corect.
Acum/aici, imi doresc sa multumesc tuturor cadrelor medicale care s-au ocupat de mine pana in prezent, le multumesc din suflet!
Complicatiile medicale mi le-asum, in masura semnificativa (“materialul clientului”), si am primit si explicatiile medicale corespunzatoare, ca nu sunt in totalitate ale mele, aceste complicatii, acestea sunt lucruri pe care vreau sa la pastrez pentru mine!
Scopul acestui articol este sa multumesc tuturor, pentru ca eu acum sunt alaturi de familia mea!
Iar Dumnezeu, clar m-a pazit de cand m-am nascut!
Omul a prezentat lucrurile asa, psihologul Oana Civitu le vede “putin altfel”, dar ma rog zilnic sa raman psiholog, doar in cabinet!
Monthly Archives: January 2018
Tablouri…..
Am fost la cineva acasa, am vazut pe un perete mai multe tablouri, dar la distanta mare unul de celalalt!
Le-am spus: Mi-ar placea sa stea mai apropiate, sa stea cumva “impreuna”!
Imi lipseste acest “impreuna”, ma descurc, am scoala pentru asta, DAR SUNT MULTI ALTI OAMENI care resimt exact aceeasi lipsa!!!!!!!!!!!
Nu numai noi, psihologii, recomandam: PETRECETI TIMP IMPREUNA CU FAMILIA, CAT DE MULT!
Cineva spunea, parafrazez, “orice copil are o mama”, eu as spune “orice copil merita o familie, o familie care macar o data pe saptamana este intreaga”!
Cu drag, pentru oameni!
Un ROL, intr-o piesa de teatru!
La inceput, m-am gandit sa scriu ca titlu: “viata ca o piesa de teatru”.
Am ales altfel, pentru ca de fapt aici e de dorit sa vorbesc despre mine, despre rolul meu, in aceasta “piesa de teatru”!
Bunica, Dumnezeu s-o odihneasca, spunea: “ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”!
Eminescu, cu glossa lui minunata: “tu ramai la toate rece”!
De vreo ceva timp, prin minte imi umbla ideea: “toate la timpul lor si ce e facut sa se intample, se va intampla”
Am incercat sa-mi joc rolul cat mai bine, pana pe la vreo 35, cu efort, e adevarat.
Apoi se pare ca am jucat cu ceva impotrivire, dar mi-a folosit, asta nu m-a tinut mult, cam pana la 40, adica pana prin februarie 2017.
Acum , la 1 ianuarie 2018, imi joc rolul cu detasare, amuzament, seninatate, verticalitate, bun simt etc, intelepciune, as zice!
Vazand lucrurile in acest fel, incep sa ma bucur tot mai tare de ROLUL PE CARE L-AM PRIMIT, IN PIESA ACEASTA GROZAVA, COMPLEXA si COMPLETA, CARE ESTE VIATA!