Oana Civitu
Monthly Archives: July 2016
Aici gresim noi, femeile !
Am vazut pe Face-book o imagine, un caine langa o femeie cu mesajul : “Cainele este singura fiinta de pe pamant care ma iubeste mai mult decat pe sine insusi!”.
Postarea este facuta de o draga prietena (Iertare, intentia e buna!), femeie deci, si stiu ca are o nemultumire la adresa barbatilor. Nu esti singura, draga mea!
Dar eu am comentat “Da, pentru ca te recunoaste de stapana, din cauza asta! Altfel te poate musca, ignora etc.”. Ca sa se inteleaga, care-i greseala pe care o facem noi femeile, fata de barbati! Si zic eu, e o greseala veche de cand lumea!
Nu suntem stapanele lor! Iar comparatia nu-si are rostul!
Iertare!
Si barbatii gresesc: unii, te considera un “premiu”; altii, “continuarea mamei”; altora le este frica sa nu ne piarda si stau toata viata cu frica asta etc….
Aleg sa ma concentrez pe ce pot eu schimba, ca femeie. Greselile lor tin de ei!
Eu personal, mai am multe de invatat!
Multumesc X , oricum….
Multumesc mult de reactii! Mult ……
Fac ce vreau!
Sunt in autobuz, autobuzul opreste in statie iar eu care cobor la urmatoarea, ma indrept spre usa. In timpul asta urca o doamna si ramane in dreptul usii.
Normal, intreb frumos : Coborati?
Doamna: Nu!
Fara sa gandesc prea mult/ sa controlez ce-mi iese din gura, zambind, intreb: Pai si de ce stati acolo? (Iertare, nu a fost cu rea intentie!!!)
Doamna a sarit, cu multi nervi: Fac ce vreau!
Eu care am un grad de educatie prea ridicat (mama masii!) spun frumos: Pai cum ar fi sa stam toti in usa (indiferent de statia de coborare), ca toti avem libertatea sa facem ce vrem? Acesta este mesajul pe care am vrut sa-l transmit verbal, paranteza fiind mintala , ca explicatie pentru cei ce citesc postul asta.
Da fac ce vreau ,atata timp cat tin cont, ca si ceilalti au libertatea sa faca ce vor!
Multumesc X pentru tot!
Sase zile fara Victor / Ora de stiri !
Victor a plecat, cu tati, la mare. Noi doi locuim intr-o garsoniera, deci un televizor (TV, pe scurt)!
De cand il am pe Victor, in prezenta lui Tv-ul este deschis doar la desene. Cum 90 % din timp stau cu Victor, eu vad doar desene animate la TV.
Azi am deschis TV-ul la stiri, am urmarit o ora , apoi stirile au inceput sa se repete. Am schimbat canalul, aceleasi stiri , aceeasi repetitie, din ora in ora.
Concluzia, pentru a sti ce se intampla in lume azi, o ora de stiri pe zi este fix de ajuns!
De ce va recomand , pentru ca mi se intampla des, cand oamenii aud ca “lucrez ca psiholog”, incep sa intrebe : cum sa fac sa…., ce sa fac sa…?
Ca sa am echilibru in starea emotionala este e dorit sa am echilibru in viata personala.
Deci o ora de stiri ,pe zi , este fix de ajuns!
Si mi-e dor de Victorasu’ !
Iar titlul suna astfel, pentru ca asa ma asigur ca o sa il citeasca multa lume! Noi oamenii suntem interesati si de “capra vecinului” si titlul, dn pacate, atrage mai multa atentie asa!
Neinsurat, patruzeci aproximativ!
Doamnelor si domnilor ma gandeam sa prezint situatia , ca sa fie clar ,a barbatului care nu s-a insurat pana la 40 de ani (aproximativ).
Asa ca “studiu de caz”!
Nu s-a insurat de frica, frica de esec, care are la baza gandirea care incepe cu “DACA”: daca nu o sa mai fiu bun (la diverse chestii), daca iti gasesti pe altcineva, daca ma imbolnavesc pe parcurs etc.
Motivatia prezentata la intrebarea “dar de ce nu te-ai insurat?”: nu am bani (dar are casa, sau isi face, apartament, vreo trei masini etc), este asa de ocupat de nu isi mai vede capul ( este lider de sindicat; este bine vazut si solicitat in meseria lui; se ocupa de familia din care provine , pentru ca “nu se descurca fara mine”; a facut doua facultati si a inceput-o si pe a treia etc) si scuza cea mai deasa: femeile astea…!
Daca potentiala partenera se descurca bine (pe mai multe planuri) frica lui incepe sa creasca si pleaca, sau isi ia pauze, sa mai lucreze cu panica !
Daca il gasiti intr-o relatie de aproximativ sase luni, uitati-va la partenera lui. Sigur gasiti ceva care il face pe el sa nu isi faca griji ca “o va pierde”!
Este TRIST, pentru ca implicatiile negative, sunt pe multe planuri si pe termen lung, atata timp cat noi nu invatam sa ne controlam emotiile, CI LASAM EMOTIILE SA NE CONTROLEZE VIATA!
Ca pot sa aud si “vulpea care nu ajunge la struguri…”! Mi-o asum !
Dar daca vad, cel putin, o apreciere a articolului meu , imi este de ajuns. Mi-am facut meseria pentru oameni!