Doamnelor si domnilor ma gandeam sa prezint situatia , ca sa fie clar ,a barbatului care nu s-a insurat pana la 40 de ani (aproximativ).
Asa ca “studiu de caz”!
Nu s-a insurat de frica, frica de esec, care are la baza gandirea care incepe cu “DACA”: daca nu o sa mai fiu bun (la diverse chestii), daca iti gasesti pe altcineva, daca ma imbolnavesc pe parcurs etc.
Motivatia prezentata la intrebarea “dar de ce nu te-ai insurat?”: nu am bani (dar are casa, sau isi face, apartament, vreo trei masini etc), este asa de ocupat de nu isi mai vede capul ( este lider de sindicat; este bine vazut si solicitat in meseria lui; se ocupa de familia din care provine , pentru ca “nu se descurca fara mine”; a facut doua facultati si a inceput-o si pe a treia etc) si scuza cea mai deasa: femeile astea…!
Daca potentiala partenera se descurca bine (pe mai multe planuri) frica lui incepe sa creasca si pleaca, sau isi ia pauze, sa mai lucreze cu panica !
Daca il gasiti intr-o relatie de aproximativ sase luni, uitati-va la partenera lui. Sigur gasiti ceva care il face pe el sa nu isi faca griji ca “o va pierde”!
Este TRIST, pentru ca implicatiile negative, sunt pe multe planuri si pe termen lung, atata timp cat noi nu invatam sa ne controlam emotiile, CI LASAM EMOTIILE SA NE CONTROLEZE VIATA!
Ca pot sa aud si “vulpea care nu ajunge la struguri…”! Mi-o asum !
Dar daca vad, cel putin, o apreciere a articolului meu , imi este de ajuns. Mi-am facut meseria pentru oameni!
E interesant de stiut de unde vine frica aceasta a lui. Evident, frica de dedesubt caută să motive la suprafață, gen nu are bani, aia nu e buna, aia e buna dar are un fir alb, ”femeile astea..” și tot felul de motive de suprafață care au ca bază altceva. Dacă partenera se descurcă bine, da, pleacă, nu știe cum sa gestioneze mai departe, se loveste de un zid. Se și întoarce, după ce frica s-a diminuat, apoi pleacă iar, ajunge la aceeași concluzie de dinainte, și iar pleacă. Și tot așa.
Frica vine din gandire , draga mea!