Monthly Archives: February 2014

Tema de casa

Eu in cabinet, de la o sedinta la alta, aleg o activitate de care clientul sa se ocupe si in afara sedintelor de terapie. Psihoterapia cognitiv comportamentala presupune de obicei teme de casa, teme foarte importante pentru succesul psihoterapiei si pentru o imbunatatire a starii emotionale intr-un termen relativ scurt, aproximativ patru saptamani ( exceptie fac situatiile in care lucram pe diagnostic).

Tema de casa este discutata cu clientul si nu necesita mai mult de 20 minute, zilnic.

O tema de casa, eficienta pentru aproape toti, este ascultarea celor doua cantece :

http://www.youtube.com/watch?v=bORzlBW5QFU

https://www.youtube.com/watch?v=5Bnl5xpfpUI

Sper sa acordati atentie temei cel putin o saptamana, zilnic  si apoi mi-ar placea sa aud rezultatul.

Sa invatam sa punem punct!

O sa incep sa scriu o carte despre relatii, inca mai am de gandit legat de forma finala , dar ideile de baza le am.

Si atunci , un capitol o sa se refere la ideea : “cum stam cu relatia asta”. Care este motivul acestei lamuriri? Eu consider ca o relatie care nu stii cum mai merge, este “ca sarea pe rana” . Rana asta poate fi mica sau mare, sau pe  o scala de la, pana la, fara extreme . Dar exista ca rana si pastrand-o, destul de des poti intra in contact cu sarea.

Cred ca se poate aplica asocierea asta, oricarei relatii, de lunga durata, indiferent de natura ei.

De aceea, este important sa discutam cu partenerul de relatie si,  daca vrem sa continuam, sa ne lamurim cumva termenii in care continuam .

Poate exista si varianta in care celalalt nu mai vrea sa continue, este dreptul lui, dar este de dorit s-o stie amandoi, pentru ca altfel fiecare o sa continue pastrand o rana, care poate intra in contact cu sarea , din cand in cand.

Deci pentru cei care se afla in aceasta situatie si vor s-o discute , pentru ca mai am nevoie si de experienta in legatura cu cartea, prima sedinta pana in data de 15 aprilie, o sa fie gratuita.

 

 

 

 

 

Este trist ! COLEGILOR MEI

Este tare trist sa aflu ca anumiti colegi, pentru bani , lucreaza fara competenta, cu copii de patru ani (oricum mai mici de sapte), copii care nu au nevoie sa ajunga intr-un cabinet psihologic, dar ei ii cheama, si la mai multe sedinte.

O data, alimentati anxietatea parintelui la ideea  ca al lor copil  are o problema mare, apoi, acel copil plimbat pe la cativa psihologi , cand o sa aiba intr-adevar nevoie de consiliere , dar si CAPACITATEA  COGNITIVA DE A SUPORTA INTERVENTIE pe consiliere sau psihoterapie, o sa spuna:” mama, am fost deja la trei, DEGEABA, NU MAI ARE ROST SA MERG!”.

DE CE VA ASUMATI ASTA DRAGII MEI COLEGI? SAU CHIAR CONSTIENTIZATI CA VA ASUMATI SANATATEA MENTALA A UNUI OM?

Si acum as da cateva explicatii in legatura cu ideile de mai sus

Noi psihologii, ca si medicii , avem diverse competente : psihologia muncii, psihologie organizationala ,psihologie clinica, consiliere psihologica, psihoterapie etc. Nu le are nimeni pe toate si fiecare presupune ceva cu totul diferit. Este important, ca in momentul in care apelez la serviciile unui psiholog, sa-l intreb daca are competenta pentru care l-am abordat si asta se poate vedea si pe avizele de libera practica afisate in cabinetul sau.

Pentru  mai multe detalii despre ce presupun Psihologia clinica, Consilierea si Psihoterapia vedeti  http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=228&Itemid=87   deschizand Ghidul general de bune practice in domeniul clinic.

Legat de celelalte competente vedeti www.copsi.ro , rubrica Comisii Aplicative.