Sunt in autobuz, autobuzul opreste in statie iar eu care cobor la urmatoarea, ma indrept spre usa. In timpul asta urca o doamna si ramane in dreptul usii.
Normal, intreb frumos : Coborati?
Doamna: Nu!
Fara sa gandesc prea mult/ sa controlez ce-mi iese din gura, zambind, intreb: Pai si de ce stati acolo? (Iertare, nu a fost cu rea intentie!!!)
Doamna a sarit, cu multi nervi: Fac ce vreau!
Eu care am un grad de educatie prea ridicat (mama masii!) spun frumos: Pai cum ar fi sa stam toti in usa (indiferent de statia de coborare), ca toti avem libertatea sa facem ce vrem? Acesta este mesajul pe care am vrut sa-l transmit verbal, paranteza fiind mintala , ca explicatie pentru cei ce citesc postul asta.
Da fac ce vreau ,atata timp cat tin cont, ca si ceilalti au libertatea sa faca ce vor!
Multumesc X pentru tot!
Salut! Si eu am avut azi dimineata un eveniment asemanator care mi-a dat de gandit, cu doi domni (ambii soferi). Astfel, au parcat masinile una langa alta pentru a putea conecta acumulatorii. Numai ca o masina bloca total circulatia de pe strada. Puteau fi parcate fata in fata dar asta presupunea mai mult efort (m-am gandit eu). Dupa ceva momente de asteptat la volan, intru si eu in vorba spunand ca am un pitic in spate care si-a pierdut rabdarea si maraie, rugand sa parcheze fata in fata ca sa pot trece. “Dar ce, nu poti sa astepti?!”, a fost raspunsul. Am replicat si eu ceva despre bun simt fara a starni vreo reactie pozitiva, decat cea care era de asteptat.
Am incercat sa imi aduc aminte, in situatii similare, de cate ori am auzit : “Va dau dreptate” sau “Imi cer scuze”. Ideea este ca de multe ori atunci cand “oamenii mari” sunt apostrofati in public, la fel ca si copiii, pornesc la atac. . . cu o agresivitate mai mica sau mai mare.
Ma gandesc in continuare la aceste situatii si anume cum le pot transforma in invataminte bune de aplicat. Recunosc , pe mine momentan ma preocupa gestionarea situatiilor delicate in relatia cu copilul meu.
Sa ai o zi frumoasa si fara evenimente neplacute!
Draga mea , nu a fost neplacut, poate trist dar atat!
Concluzia mea insa este de pastrat in mintea fiecaruia!