Pentru a va evalua relatia de cuplu sau pentru a primi consiliere in legatura cu alegerea viitorului partener sunt necesare maxim 3 sedinte. In aceste trei sedinte veti primi si o evaluare clinica (a starii de sanatate clinice) gratuit. Daca va intereseaza, puteti face programari la tel. 0721531305. Cu drag, spor si santate!
Sedintele sunt individuale, nu de cuplu.
M-am mutat deocamdata acolo. Pentru ca exista informatii care merita promovate, pentru ca imi place sa socializez si sa stiu ce gandesc si altii, si din multe alte motive, am facut aceasta alegere.
Va astept cu drag pe pagina mea, pagina unui om in primul rand, si apoi psiholog, mama etc.
Toti gresim, este foarte adevarat.
Daca recunostem si ne pare rau pentru asta, inseamna ca facem primul pas in rezolvarea acestei greseli pentru a nu o mai repeta in viitor.
Lucrurile incep sa se complice in momentul in care nu recunosc ca am gresit, desi am facut-o.
Se complica si pentru mine dar se complica si pentru cei fata de care am gresit.
Sunt implicata intr-o situatie ( zic eu) cu o colega- conflict (spune dansa) si de aceea am ales sa scriu acest articol.
Promit ca de fiecare data cand sesizez o greseala (profesional vorbind), o fac pentru ca afecteaza si poate afecta pe multi si in mare masura, apoi singurul scop este de a-i comunica, in ideea de a imbunatatii atitudinea profesionala .
Nu imi plac conflictele, nu imi doresc sa ajung acolo si o sa fac tot ce tine de mine sa aplanez.
Am spus in repetate randuri dragi colegi, daca am gresit sesizati-mi , imi cer scuze si imi pare rau si fac tot ce tine de mine sa rezolv si multumesc pentru sesizare. De fapt este in acord cu “feed-back-ul” pe care e de dorit sa-l primim, in cabinet.
Nu am nimic cu nimeni, nu atac pe nimeni, CI DOAR SESIZEZ PERSONAL, PE CALE AMIABILA,CA S-A GRESIT!
Conform Codului deontologic avem obligatia, daca sesizam o greseala, sa o comunicam personal, pe cale amiabila.
Daca celalalt nu reuseste sa comunice amiabil , nu este problema mea.
Nu imi place sa fac asta, nu caut greseli, dar daca sunt implicata O SA SESIZEZ. Si atat!
Astazi am auzit, pentru a nu stiu cata oara, “am ajuns si aici din pacate”, un client referindu-se la cabinetul de psihoterapie.
Asa cum exista sanatate fizica, iar cel care se ocupa de asta este medicul de familie, asa exista si sanatate mentala si cel care are competenta pentru asta este psihoterapeutul.
Medicul de familie intervine de la preventie , consiliere ,pana la tratament, asa si psihoterapeutul poate face preventie (educatie pentru sanatate mentala) consiliere pe diverse situatii (dezvoltare si optimizare personala) si atunci cand este cazul face tratament al unei boli mentale.
Eu asociez atacul de panica cu viroza si implicit celelalte tulburari mentale cu multitudinea de bolii fizice.
Toti facem viroza , deci si atacuri de panica!
Toti avem nevoie de medicul de familie, deci si de psihoterapeut!
Ii admir pe copii pentru ca ei intra in cabinet cu interes si pleaca de cele mai multe ori cu bucurie. Avem de invatat de la ei!
A trecut mai mult de un an de cand am divortat. Mi-am pus multe intrebari si am incercat sa-mi raspund “de ce am ajuns la divort?
Fiecare are parti bune, fiecare a gresit! De obicei, oboseam pe rand si celalalt reusea sa sustina relatia, dar pentru ca am obosit amandoi, in acelasi timp, asta a fost calea de rezolvare pe care eu am gasit-o. O colega si prietena , pe psihoterapie experentiala, spunea: decizia de a divorta o ia cel care are mai multa forta, nu stiu daca e asa. In forma mea de terapie, cognitiv -comportamentala, mergem pe ideea “salvam individul, pentru ca el poate forma in viitor un alt cuplu, care poate functiona mult mai bine”. Eu pe asta am mers, dar doar viitorul poate confirma sau infirma asta.
Asa cum am spus , de multe ori, orice situatie de viata are si avantaje si dezavantaje.
Foarte important : avem un copil grozav, pe care il iubim foarte tare, amandoi!
Concluzia mea “ASA A FOST SA FIE!”
MULTUMESC MULT, FOSTUL MEU SOT!
Si dedicatia:
Din experienta de cabinet am invatat ca o casatorie care a inceput din dragoste nu se desfasoara mai bine decat alte casatorii incepute din alte motive ( “eram la varsta potrivita”, “parintii au spus ca este persoana cu care o sa ma inteleg”, “interese de diverse feluri” etc)
Am tot cautat ce anume este la baza unei casatorii care functioneaza bine in mare masura si concluzia la care am ajuns este urmatoarea : daca relatia s-a bazat pe dorinta comuna de a fi impreuna si de a face tot ce tine de fiecare partener , pentru buna functionare a relatiei, acesta este printre cei mai importanti factori de pastrare si imbunatatire a relatiei de cuplu.
Dorinta de a avea si imbunatatii relatia este o motivatie puternica pentru a lucra si pe alte aspecte : comunicarea, intimitatea, angajament etc.
Daca zilnic , sau cel putin saptamanal imi spun ca imi doresc relatia asta si imi doresc sa fac tot ce tine de mine pentru a functiona bine, sunt sanse mult mai mari de a traii confortabil intr-o relatie de cuplu. Si asta este valabil pentru ambii parteneri!
Iar celelalte se mai imbunatatesc : in cabinetul de consiliere, la medicul de familie, la sala de sport , o cina la restaurant, concedii etc.
De mici iubim oamenii, dar acestia nu sunt perfecti si incepand sa le vedem greselile sau nedreptatile (voluntare sau involuntare) incepem sa simtim dezamagire,durere, suparare , tristete sau alte emotii negative.
Daca acestea greseli sunt prezente, in viata unui copil, constant si pe o perioada lunga de timp (ani) el poate ajunge la convingerea ca nu merita sa mai iubesti oamenii si pentru ca avem nevoie sa iubim ceva, putem ajunge sa iubim lucruri, locuri , animale etc, sa tinem mai mult la ele si mai putin la oameni. Asa as zice eu ca se formeaza temperamentul flegmatic si ca orice alt temperament si acesta prezinta si avataje si dezavantaje (le puteti studia pe internet).
Dar ideea articolului este urmatoarea : o viitoare draga colega a spus parafrazez ” sunt acum ceea ce sunt , si imi place unde am ajuns si datorita acestor dezamagiri”. Sunt de acord cu ea, putem invata foarte mult de acolo, putem sa avem mai multa toleranta si intelegere fata de ceilalti si asta este un avantaj.
Dezavantajul este ca putem sa dezvoltam frica de relatii si frica asta ne face sa alegem sa stam singuri, sa relationam doar cand avem chef sau doar cand ne gandim noi ca suntem capabili sa relationam, oricum nu cum si cat ar fi de dorit.
Dar pentru ca avem libertatea sa ne organizam viata cum vrem, fiecare alege ceea ce ii da confort, sau nu ii creaza disconfort.
Eu zic ca aceasta alegere de a “sta singur” se bazeaza pe niste convingeri nu foarte bine analizate. O data, pentru ca poate fata de unii oamenii am simtit dezamagire, dar nu am simtit fata de totii. Apoi toti gresim dar nu in aceeasi masura si unii chiar au invatat sa spuna “imi pare rau” foarte credibil si atunci dezamagirea este mult atenuata. Apoi psihoterapia poate sa ma invete sa-mi gestionez emotiile mult mai bine, in asa fel incat sa imi doresc relatii, stiind ca si dezamagirea este anumita parte din orice. O alta idee este ca nu mai sunt copil si am adunat ceva experienta de viata (in functie de varsta fiecaruia) si reusesc sa-mi gestionez oricum emotiile mult mai bine.
Cam atat am in minte acum si poate mai primesc si alte sugestii!
Este tare trist sa aflu ca anumiti colegi, pentru bani , lucreaza fara competenta, cu copii de patru ani (oricum mai mici de sapte), copii care nu au nevoie sa ajunga intr-un cabinet psihologic, dar ei ii cheama, si la mai multe sedinte.
O data, alimentati anxietatea parintelui la ideea ca al lor copil are o problema mare, apoi, acel copil plimbat pe la cativa psihologi , cand o sa aiba intr-adevar nevoie de consiliere , dar si CAPACITATEA COGNITIVA DE A SUPORTA INTERVENTIE pe consiliere sau psihoterapie, o sa spuna:” mama, am fost deja la trei, DEGEABA, NU MAI ARE ROST SA MERG!”.
DE CE VA ASUMATI ASTA DRAGII MEI COLEGI? SAU CHIAR CONSTIENTIZATI CA VA ASUMATI SANATATEA MENTALA A UNUI OM?
Si acum as da cateva explicatii in legatura cu ideile de mai sus
Noi psihologii, ca si medicii , avem diverse competente : psihologia muncii, psihologie organizationala ,psihologie clinica, consiliere psihologica, psihoterapie etc. Nu le are nimeni pe toate si fiecare presupune ceva cu totul diferit. Este important, ca in momentul in care apelez la serviciile unui psiholog, sa-l intreb daca are competenta pentru care l-am abordat si asta se poate vedea si pe avizele de libera practica afisate in cabinetul sau.
Pentru mai multe detalii despre ce presupun Psihologia clinica, Consilierea si Psihoterapia vedeti http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=228&Itemid=87 deschizand Ghidul general de bune practice in domeniul clinic.
Legat de celelalte competente vedeti www.copsi.ro , rubrica Comisii Aplicative.
Am formulat asa intrebarea pentru ca Victorasu’ (copilul meu) are doi ani si trei luni si nu are acces la internet sau playstation si dupa ce am auzit astazi, legat de intrebarea de mai sus , nici nu cred ca o sa aiba prea devreme (aproximativ 7 ani).
Exista jocuri in care daca omori oameni, in diverse feluri, primesti bani. Am stat ceva timp, inainte sa continui acest post, pentru ca este foarte important ca parintii sa intelega gradul ridicat de afectare al acestor jocuri , asupra mintii unui copil.
Drogurile afecteaza fizic si mental, aceste jocuri afecteaza doar mental dar cu o doza dubla , as zice. Apoi drogurile pot fi eliminate din organism , dar aceste jocuri nu pot fi eliminate din minte. Chiar daca uitam , informatia ramane in mintea noastra la nivel inconstient .
Studiile spun ca bagajul cu care plecam din familie nu prea mai poate fi schimbat, de aceea este important sa constientizam rolul pe care, noi parintii, il avem in viata copiilor nostri.
Ne ocupam cam mult de confortul material si destul de putin de planurile emotional-afectiv, cultural-educativ sau spiritual in viata noastra si in relatie cu ceilalti.
De-a lungul anilor de terapie , au fost clienti care imi cereau parerea despre diverse evenimente publice cumva , sinuciderea Madalinei Manole, relatia controversata Prigoana- Bahmuteanu etc.
M-am gandit sa discut putin si despre evenimentul momentului si nu atat de divort cat de comportamente pe care le putem aborda si noi ceilalti.
O sa incep cu el si merita aprecierea mea pentru atitudinea avuta in general pe posturile TV, si ma gandesc la fapul ca aceasta atitudine controlata, corecta si frumoasa exista in mare masura si in viata de zi cu zi a lui Victor . Toti am avea de invatat din atitudinea lui. Sper si ii doresc foarte mult sa aiba atata forta sa mearga inainte cu acest comportament. Eu consider ca iubeste rational si sanatos . BRAVO pentru interviul si declaratiile date la adresa Biancai.
Acum , cum am spus mai sus, el inca o iubeste si cred totusi ca decizia de a divorta este cam grabita si generata de faptul ca “gura lumii” ne influenteaza pe toti intr-o mai mica sau mai mare masura.
Acum, Bianca nu cred ca este nici prima si nici ultima femeie care s-a casatorit pentru a atrage atentia celui pe care il iubeste de fapt.
In numele iubirii s-au facut si or sa se faca multe.
Cineva spunea ” Bianca si-a stricat imaginea” si asta ma duce cu gandul la un tablou peste care aruncam noroi. Pai tabloul are o singura fata si s-ar putea sa fie stricat in situatia asta, dar Bianca nu este tablou, este un om si poate arata lumii o multitudine de fete, poate chiar una care sa ne surprinda pozitiv, in viitor.
Eu cred ca fiecare dintre noi are posibilitatea sa isi imbunatateasca atitudinea , daca isi doreste asta si depune efortul necesar. Iar de placut lumii in totalitate n-o sa placem niciodata.
Ce as face eu in locul Biancai? Pai pentru a lamurii situatia cu domnul C si plecand de la faptul ca il iubesc asa de tare, i-as comunica ca sunt dispusa sa incerc o relatie de aproximativ un an in conditile puse de el ( nu orice conditie, dar as tolera destule). Bine, asta as fi facut inainte de casatoria cu Victor, dar niciodata nu este prea tarziu.
De ce as alege varianta asta ? Pentru ca anumiti barbati considera ca inca nu sunt pregatiti pentru o casatorie, sau mai au nevoie de timp pentru a se convinge ca ea este femeia potrivita etc.
Daca prima varianta nu este de succes si ajungem la raspunsul negativ al domnului C in legatura cu casatoria, nu cu relatia, Bianca ar avea doua variante : sa tolereze situatia asa, sau sa renunte la domnul C si sa invete sa mearga mai departe. Eu personal i-as recomanda-o pe ultima si m-as intoarce la Victor in conditiile lui, pentru ca ii acord increderea necesara de a avea conditii de bun simt.
Daca ea ar alege continuarea relatiei, fara casatorie , este dreptul ei, pentru ca nu stiu sa existe niste cerinte scrise in functie de care sa alegem.