M-am saturat sa dam vina pe Ei! Citesc multe articole scrise de femei, divortate, aproximativ 40 de ani, care spun “BARBATII…..!”.
\nIntr-o relatie sunt doi, si eu am fost acolo, si eu am gresit, exact in aceeasi masura, cu celalalt!
\nEu am ales gresit, el a inteles asta, dar am vrut sa trecem peste, 12 ani aproximativ si sunt convinsa ca amandoi am facut tot ce era de facut, la acel moment!
\nNu sustin divortul, dar daca este de comun acord, clar are si el rostul lui! Toate au rost!
\nCe as face acum in viitoarea casatorie? cand oi mai ajunge acolo, nu asa repede ca in prima….
\nM-as concentra pe lucrurile care mi-au placut la inceput si nu au cum sa se schimbe asa usor! Exemplu, clar avem asteptari care e de dorit sa fie satisfacute macar la nivel mediu,la inceput, dar il mai aleg pentru ceva, si asta-i cel mai important, pentru ca imi place vocea lui, imi plac mainile lui, ochii etc. Adica il aleg pentru lucruri care pot ramane pentru totdeauna si cand or sa apara problemele, ma intorc la aceste lucruri si ma motivez sa comunic si sa colaborez!
\nO relatie de 40 de ani clar are de toate si deci avem nevoie de pregatire, amandoi, pentru ca daca esuam, amandoi gresim, exact in aceeasi masura!
\nAm ales sa scriu asta pentru ca o prietena, casatorita de aproximativ doi ani, mi-a spus de dimineata “nu mai pot..”.
\nPsihologia spune ca toti trecem pe acolo, dupa 2 ani, dupa 4 etc! E normal! Si nu-i usor!
\nDar daca intelegem ca vina este impartita in mod egal, gasim mai multe solutii de a merge mai departe, ori impreuna, ori separat, dar cu bun simt, in mare masura!
\nIar eu aleg sa ma uit, in primul rand la mine!
\nSi eu gresesc!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
M-am saturat sa dam vina pe Ei! Citesc multe articole scrise de femei, divortate, aproximativ 40 de ani, care spun “BARBATII…..!”. Intr-o relatie sunt doi, si eu am fost acolo, si eu am gresit, exact in aceeasi masura, cu celalalt! Eu am ales gresit, el a inteles asta, dar am vrut sa trecem peste, 12 […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[53],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/666"}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=666"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/666\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":670,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/666\/revisions\/670"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=666"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=666"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=666"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}