Un aspect important in functionarea unei relatii\u00a0, de orice natura, este ca atunci cand unul dintre parteneri greseste, sa-si recunoasca greseala si sa spuna “imi pare rau!”. Sinceritatea este la fel de importanta in relatii, dar aici am ales sa vorbesc despre ieratre, de fapt. Spunand imi pare rau, cer iertare.<\/p>\n
Acest lucru ajuta ca cel fata de care s-a gresit, sa treaca mai usor peste disconfortul simtit, iar pe cel care a gresit, il ajuta sa constientizeze ca exista un comportament pe care e de dorit sa-l corecteze. Cu cat exista mai putin disconfort in relationare, cu atat mai bine se dezvolta colaborarea si rezistenta unei relatii.<\/p>\n
Exista insa oameni care nu spun “imi pare rau” , ci incearca sa compenseze cu\u00a0 cadouri sau bani (ex. parintele, in loc sa-si ceara scuze fata de copil\u00a0, ii cumpara jucarii sau ii da bani sa-si cumpere singur ). Aici insa exista un risc, iar in relatia parinte- copil riscul este mare, ma refer la faptul ca cel fata de care s-a gresit, s-ar putea sa nu inteleaga ca celalalt isi cere scuze. Si ramane doar\u00a0 disconfortul, si relatia incepe sa scartaie.<\/p>\n
Deci pe\u00a0oamenii care inteleg ca gresesc, dar nu reusesc sa spuna “imi pare rau!”, ii primesc, cu\u00a0caldura, in cabinetul de psihoterapie.<\/p>\n
In situatia\u00a0oamenilor care nu inteleg ca gresesc, sau nu accepta asta, implicit nici nu considera ca este nevoie de “imi pare rau!\u00a0“, Dumnezeu cu mila sau Doamne ajuta!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un aspect important in functionarea unei relatii\u00a0, de orice natura, este ca atunci cand unul dintre parteneri greseste, sa-si recunoasca greseala si sa spuna “imi pare rau!”. Sinceritatea este la fel de importanta in relatii, dar aici am ales sa vorbesc despre ieratre, de fapt. Spunand imi pare rau, cer iertare. Acest lucru ajuta ca […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[4],"tags":[47],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/265"}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=265"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/265\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":739,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/265\/revisions\/739"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=265"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=265"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.psihoterapie-ploiesti.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=265"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}