Tag Archives: echilibru

Maxima

Una dintre maximele favorite ale formei mele de psihoterapie este urmatoarea: “Da-mi curajul sa schimb ceea ce pot schimba, linistea sufleteasca de a accepta ce nu pot schimba si intelepciunea de a face diferenta.”

Daca reusim sa ne ghidam dupa ea avem echilibru emotional, adica “ne simtim bine in pielea noastra “. Sper sa va foloseasca!

Eu am si un alt text care cred ca mi-a sustinut motivatia si increderea catre un anume nivel de reusita pe multe planuri ( profesie, familie , stare generala etc). A fost scris de o buna prietena din liceu, pe un pliant pe care cred ca il stiti cu totii , ca asa obisnuiam pe atunci la sfarsitul clasei a XII-a.

O sa il parafrazez ” Pluteste drept innainte si daca pamantul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va creea pentru a-ti rasplatii indrazneala!

Cand am avut aces la internet am aflat mai multe detalii despe el si daca va intereseaza exista acolo, dar pe mine m-a ajutat doar ca mesaj , foarte mult .

Multumesc Mihaela si ma bucur sa ne vedem de fiecare data!

Si o alta

Care “mi-a marcat copilaria” , dar inca este o tema de gandire pentru mine:

Şapte pui şi-o biată mamă

Într-un timp, o rândunică avea-n cuibu-i şase pui
Şi privea la ei, sărmana, ca la chipul soarelui!
De cu zori pornea săgeată, căutând pe deal, pe văi,
Hrană pentru puii săi.
Şi-n iubire, nu o dată
S-a culcat ea nemâncată. Dar destul de fericită, că nu s-a întâmplat nicicând
Dintre pui s-adoarmă unul ars de sete sau flămând
Nici n-a fost mai mândră mamă decât ea-ntre rândunici,
Când văzu-ntr-o zi că puii se făcuseră voinici.
Şi n-a mai avut odihnă, nici cât ai clipi sub soare,
Până când pe fiecare pui, nu l-a învăţat să zboare… Dar când toţi puteau să plece, încotro voiau sub slavă,
Rândunica istovită a căzut la pat bolnavă.
Şi cu ochii plini de lacrimi, ţintă-n ochii fiecui,
Zise celor şase pui:
„Dragii mamei, eu de-aseară simt în inimă un cui!…
Aripile greu mă dor
Şi nici vorbă să mai zbor.
Până azi avui putere oricât am avut nevoi
Să găsesc întruna hrană pentru voi …
Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei, se cuvine,
Mari cum v-aţi făcut, măicuţă, să-ngrijiţi şi voi de mine.
Şi ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare să-mi aduceţi zilnic, numai câte-un bob.
Ale voastre şase boabe milostive, mă vor ţine
Până când o vrea cerul să mă facă iarăşi bine…”
Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei şase pui
Şi-au adus, vreo şase zile, fiecare bobul lui…
Mai departe însă puii, beţi de-al slăvilor înalt,
Fiecare având nădejdea că-i va duce celălalt,
N-a mai adus niciunul bobul, şi uitata mucenică
A murit atunci de foame, cea mai sfântă rândunică!
Şi-a rămas de-atunci povestea tristă, neluată-n seamă,
Orişicui ai sta s-o spui:
Că o mamă îşi hrăneşte şapte, opt sau zece pui,
Însă zece pui, adesea, nu pot toţi hrăni o mamă.