….pentru medici si cadre medicale!

De cand m-am nascut am fost un copil cu probleme de sanatate fizica!
Mama mi-a povestit doua situatii din copilarie, cand am ajuns la spital in stare foarte grava, una la 6 luni, alta pe la 3 ani! Alte doua situatii grave, puteam sa mor daca nu interveneau medicii, au fost, una la nasterea copilului meu si m-a salvat doctorita ginecolog Mirela Ranga, acum la pensie, Maternitatea Giulesti, iar a doua, acum aproximativ doua saptamani si m-a salvat doamna doctor Luchian, de la Maternitatea Ploiesti!
La inceput am vrut sa scriu despre Maternitatea Ploiesti, dar e de dorit sa ma refer doar la doamna doctor si cadrele medicale care s-au ocupat atunci de mine, s-au ocupat toti extraordinar si le multumesc pentru asta! Nu pot scrie despre toata maternitatea, pentru ca nu ii cunosc pe toti de acolo si nu ar fi corect.
Acum/aici, imi doresc sa multumesc tuturor cadrelor medicale care s-au ocupat de mine pana in prezent, le multumesc din suflet!
Complicatiile medicale mi le-asum, in masura semnificativa (“materialul clientului”), si am primit si explicatiile medicale corespunzatoare, ca nu sunt in totalitate ale mele, aceste complicatii, acestea sunt lucruri pe care vreau sa la pastrez pentru mine!
Scopul acestui articol este sa multumesc tuturor, pentru ca eu acum sunt alaturi de familia mea!
Iar Dumnezeu, clar m-a pazit de cand m-am nascut!
Omul a prezentat lucrurile asa, psihologul Oana Civitu le vede “putin altfel”, dar ma rog zilnic sa raman psiholog, doar in cabinet!

Rate this post

Tablouri…..

Am fost la cineva acasa, am vazut pe un perete mai multe tablouri, dar la distanta mare unul de celalalt!
Le-am spus: Mi-ar placea sa stea mai apropiate, sa stea cumva “impreuna”!
Imi lipseste acest “impreuna”, ma descurc, am scoala pentru asta, DAR SUNT MULTI ALTI OAMENI care resimt exact aceeasi lipsa!!!!!!!!!!!
Nu numai noi, psihologii, recomandam: PETRECETI TIMP IMPREUNA CU FAMILIA, CAT DE MULT!
Cineva spunea, parafrazez, “orice copil are o mama”, eu as spune “orice copil merita o familie, o familie care macar o data pe saptamana este intreaga”!
Cu drag, pentru oameni!

Rate this post

Un ROL, intr-o piesa de teatru!

La inceput, m-am gandit sa scriu ca titlu: “viata ca o piesa de teatru”.
Am ales altfel, pentru ca de fapt aici e de dorit sa vorbesc despre mine, despre rolul meu, in aceasta “piesa de teatru”!
Bunica, Dumnezeu s-o odihneasca, spunea: “ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”!
Eminescu, cu glossa lui minunata: “tu ramai la toate rece”!
De vreo ceva timp, prin minte imi umbla ideea: “toate la timpul lor si ce e facut sa se intample, se va intampla”
Am incercat sa-mi joc rolul cat mai bine, pana pe la vreo 35, cu efort, e adevarat.
Apoi se pare ca am jucat cu ceva impotrivire, dar mi-a folosit, asta nu m-a tinut mult, cam pana la 40, adica pana prin februarie 2017.
Acum , la 1 ianuarie 2018, imi joc rolul cu detasare, amuzament, seninatate, verticalitate, bun simt etc, intelepciune, as zice!
Vazand lucrurile in acest fel, incep sa ma bucur tot mai tare de ROLUL PE CARE L-AM PRIMIT, IN PIESA ACEASTA GROZAVA, COMPLEXA si COMPLETA, CARE ESTE VIATA!

Rate this post

Exemplu de iubire reala, in viziunea mea!

Ma uit la el ca la soare, nu as schimba nimic, absolut nimic si as merge cu el pana la capatul lumii!
Pentru mine, doar pentru mine, este PERFECT, asa, cu bune, cu rele!
Nu mai simti, nu mai gandesti asa, pentru nimeni, se intampla o singura data!
Ca ei nu iubesc, este normal sa fie asa, dar asta-i o poveste mai veche, pe care sper ca ati citit-o mai jos!
Iar vorba care spune “iubirea-i oarba”, inseamna de fapt, “IUBIREA REALA IARTA”!

4.5 (90%) 2 votes

Suferim si e normal sa fie asa…..

Suferinta e normala si de dorit, psihologic vorbind, pentru mantinerea sanatatii/echilibrului mental, in doua situatii despre care voi vorbi mai jos.

Decesul unei persoane dragi.
Nu avem voie sa intervenim cu diagnostic si tratament doua luni dupa decesul unei persoane apropiate/dragi. Este normal sa ne doara, este normal sa ne lipseasca, este normal sa plangem, este normal sa suferim, fiecare in felul lui.
Perioada de doliu se termina, de fapt, cam intr-un an de zile aproximativ.
Daca dupa acele doua luni, suferinta afecteaza semnificativ viata personala, este de dorit sa cerem o evaluare clinica si, daca psihologul clinician recomanda, consiliere sau psihoterapie. Altfel, psihologul clinician va va spune “este normal ce simtiti si e de dorit sa fie asa”!

Terminarea unei relatii.
Aici lucrurile se schimba, psihologia spune ca perioada de suferinta este de aproximativ 3 ani, cand ne despartim de persoana iubita. Pot fi 2, pot fi 4, dar si aici suferinta, dorul etc, au rostul lor.
Daca vrem sa cerem ajutor, la fel, psihologul clinician va stii ce sa recomande, deoarece consilierea sau psihoterapia au rolul si importanta lor.

Am intalnit situatii numeroase, cand oamenii au ajuns la psihiatrie deja, fara rost, fara sens si cu consecinte negative semnificative.
Cel care va indica psihiatria, dar in 70% din cazuri ma indoiesc de asta, este DOAR PSIHOLOGUL CLINICIAN!

Numai bine, de la mine, si atitudini corecte situatiilor dumneavoastra de viata, va doresc!

Rate this post

Mi-e dor de tine, dragul meu soț!

De ce am postat asta? De ce acum?
In primul rand, pentru ca asta simt (printre altele)! Am postat acum, pentru ca intensitatea dorului este semnificativa acum (el stie de ce, dar nu asta e important aici)!
In al doilea rand, am postat si ASTA-I IMPORTANT, pentru cei ce citesc, pentru ca multi oameni se feresc exagerat de tare, de emotiile negative sau de starile de rau, unele chiar firesti in viata noastra!
Cand vorbim de: “ce simt, pentru partenerul meu?”, intalnesc des situatii cand femeile aleg sa minta, iar barbatii aleg sa taca.
Explicatiile sunt destule, le cunosc, dar nici despre asta nu-i vorba aici!
Aici, e vorba de exteriorizare/manifestare a unor stari firesti/normale, manifestate asa cum ar fi de dorit!
Deci pentru sanatatea dumneavoastra mentala, va recomand sa raspundeti urmatoarei intrebari: voua de cine, sau de ce, va este dor, in acest moment?
SARBATORI CU CREDINTA/IUBIRE VA DORESC!

PS. 1. Stiu ca si tie ti-e dor, iubirea mea, dar ne descurcam!
2. Am si exemplu de verbalizare pozitiva: ma bucur ca petrec cat mai mult timp, pentru mine/cu mine si familia mea, cu ocazia sarbatorilor!
… dar nu de pozitiv, ajung oamenii in cabinet….

4 (80%) 1 vote

Cam asa e in Romania, acum!

O mare problema a noastra si implicit a tarii, este ca multi romani au pierdut ECHILIBRUL!
Credinta aduce echilibru, dar nu doar ea!
Pentru mine credinta nu inseamna doar mersul la biserica. Credinta este sinonima cu increderea!
Credinta inseamna ajutor, respect, toleranta, DAR IN CALITATE DE OM!
Credinta este necesara de la nastere, pana la moarte, dar pe langa credinta, intervin educatia, in familie, apoi in scoala, apoi in societate etc! Toate sunt cu rost si impreuna, in functie de situatie!
Ca om, cu credinta, imi aleg o meserie la un moment dat, imi fac si o familie si fata de fiecare, manifestarea este diferita!
Nu sunt sot la serviciu, nici psiholog acasa, nici elev in familie etc!
La noi cam asa stau lucrurile, nu mai sunt la locul lor!
Va explic: toti suntem oameni, dar fiecare om are o meserie!
Exempul:
Politist este meserie, acolo la serviciu, in orele de program. Tu domnule politist, daca eu vin sa ma plang la dumneata, ca cineva a incalcat legea, nu a acordat prioritate la trecerea de pietoni, nu imi cere mie sa acord toleranta, CA ACOLO, TOLERANTA NU E BUNA! NICI LA MINE, NICI LA DUMNEATA!
Acolo se aplica legea! Suntem in 2017, un stat cu legi, pe langa credinta!
ACOLO LA SERVICIU, LEGEA E SEFA! Ati plecat de la serviciu, ati ramas la calitatea de “om”, iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, dar in afara serviciului. Ma refer la familie, in primul rand, apoi la ceilalti oameni din vecinatatea ta! Acolo are loc toleranta!
LA SERVICIU dumneata RESPECTA legea, AJUTA-MA si nu numai pe mine (ca multi au copii si isi fac griji pana ajung acasa) si asa, plec cu SPERANTA/INCREDEREA ca va fi mai bine!

In loc de meseria de politist, adaugati alta si folositi-va experienta personala! Un exercitiu de imaginatie pentru mentinerea echilibrului!

Am ales acest exemplu, destul de clar sper eu, si referindu-ma la fiecare!
Cand sunt la serviciu, am o fisa a postului, care poate nu are legatura cu toleranta, sau ajutorul, NU MA BATE DUMNEZEU, DACA O RESPECT, pe ea , fisa postului! Ma bate, daca nu o repect, daca exagerez sau fac un abuz, o nedreptate, cu buna stiinta, altfel NU!
Credinta este cea care ma sustine, ca om, sa-mi iubesc familia, profesia etc si sa ma manifest in echilibru, in fiecare latura a vietii mele, acum in familie, mai tarziu la serviciu etc!
Credinta ne lumineaza mintea, iar unde nu reuseste ea, intervine psihologul, sa invatam sa facem diferenta, politistul, sa invatam sa respectam legea, medicul sa ne mentinem sanatatea etc, pentru ca toate sunt date de Dumnezeu, pentru ECHILIBRU in lume!

4 (80%) 2 votes

Copiii fara parinti!

De cand lucrez am avut in cabinet numerosi copii, al caror parinte a ales sa plece sa lucreze in afara!
Ceea ce vreau sa spun este ca nici unul din acei copii nu au spus “cat ma bucur ca tata imi aduce bani”, NICI UNUL!
Toti sufera, mai mult sau mai putin, iar tuturor le lipseste un parinte!
Acesti ani, in care ati ales sa stati departe de familie, nu o sa-i mai recuperati niciodata!
Suferinta copiilor vostri va ramane acolo, iar psihoterapia doar mai atenueaza putin lipsa, dar nu o rezolva!
Am ales sa postez asta, pentru ca azi copilul meu, implineste 6 ani si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa ramanem impreuna.
Imi doresc sa imi gestionez viata in asa fel incat, timpul petrecut langa copilul meu sa existe si de acum inainte!
La multi ani Victor!

5 (100%) 1 vote

Iubirea/acceptarea neconditionata……

….nu inseamna ca fac doar ce vrea celalalt (copilul, sotul, prietena etc), sau dorintele lui sa fie primordiale, NU!
Inseamna ca, stiind ca celalalt nu-i perfect, deci va gresii, nu-l parasesc pentru asta, raman in relatie!
Inseamna ca voi accepta sa raman langa, stiind ca, probabil/posibil, nu isi va schimba faptele, doar pentru ca mie nu-mi place ce face el, sau ii cer eu sa le schimbe!

Rate this post

Spitalul Petrolul!

O indigestie ne-a dus la urgente, Victorsu’ fiind cel mai afectat de ea!
S-a rezolvat, copilul e bine si MULTUMESC, inca o data, doctorilor, asistentelor din urgenta!
Ceea ce m-a suparat foarte tare, este ca timp de o ora, cat am asteptat ca “tati” sa-mi aduca copilul la spital, eu ajungand mai devreme, am vazut cel putin 10 CAZURI DE “NON URGENTE MEDICALE”!!!!!
O mama cu doi copii, pe unul il durea gatul, fara febra cu o stare generala buna!
O alta mama cu fetita de vreo 5 ani, care daca o rugai sa-ti faca un dans, ti-l facea , mai ales ca era imbracata intr-o rochita de printesa, DECI LA FEL, O STARE GENERALA BUNA!
“Cireasa de pe tort” a fost o mamica cu doi copii mari (fata si baiat), aproximativ 12 ani, in medie, iar pe fata o durea mana.
Am intrebat-o “ai cazut, te-ai lovit”. Fata de 14 ani, sigur, mi-a raspuns, absenta, “nu stiu”!
ETC!
ETC!
OAMENI BUNI nu mai dati vina pe medici! Acolo nu-i cabinetul medicului de familie!
E URGENTA! Invatati va rog ce inseamna URGENTA MEDICALA!
Ca daca nu, ajungeti la mine, cu copiii, cu deja diagnostic de tulburare mentala, de CAT I-ATI STRESAT!
MULTUMESC SPITALULUI DE PEDIATRIE si daca am gresit ceva, IERTARE!

Rate this post