Si eu gresesc!

M-am saturat sa dam vina pe Ei! Citesc multe articole scrise de femei, divortate, aproximativ 40 de ani, care spun “BARBATII…..!”.
Intr-o relatie sunt doi, si eu am fost acolo, si eu am gresit, exact in aceeasi masura, cu celalalt!
Eu am ales gresit, el a inteles asta, dar am vrut sa trecem peste, 12 ani aproximativ si sunt convinsa ca amandoi am facut tot ce era de facut, la acel moment!
Nu sustin divortul, dar daca este de comun acord, clar are si el rostul lui! Toate au rost!
Ce as face acum in viitoarea casatorie? cand oi mai ajunge acolo, nu asa repede ca in prima….
M-as concentra pe lucrurile care mi-au placut la inceput si nu au cum sa se schimbe asa usor! Exemplu, clar avem asteptari care e de dorit sa fie satisfacute macar la nivel mediu,la inceput, dar il mai aleg pentru ceva, si asta-i cel mai important, pentru ca imi place vocea lui, imi plac mainile lui, ochii etc. Adica il aleg pentru lucruri care pot ramane pentru totdeauna si cand or sa apara problemele, ma intorc la aceste lucruri si ma motivez sa comunic si sa colaborez!
O relatie de 40 de ani clar are de toate si deci avem nevoie de pregatire, amandoi, pentru ca daca esuam, amandoi gresim, exact in aceeasi masura!
Am ales sa scriu asta pentru ca o prietena, casatorita de aproximativ doi ani, mi-a spus de dimineata “nu mai pot..”.
Psihologia spune ca toti trecem pe acolo, dupa 2 ani, dupa 4 etc! E normal! Si nu-i usor!
Dar daca intelegem ca vina este impartita in mod egal, gasim mai multe solutii de a merge mai departe, ori impreuna, ori separat, dar cu bun simt, in mare masura!
Iar eu aleg sa ma uit, in primul rand la mine!
Si eu gresesc!

Rate this post

2 thoughts on “Si eu gresesc!

  1. adina

    Da, aici ai foarte mare dreptate Oana. Si noi gresim….gresim in primul rand pentru ca avem asteptari, desi mai toate stim teoria… Gresim pentru ca ne asteptam ca ei sa inteleaga ceea ce ne dorim, sa faca ceea ce ne dorim noi si apoi ceea ce isi doresc ei. Am trecut printr-un divort cand eram inca foarte tanara; de fapt cred ca nici nu am realizat prea bine ca eram casatorita, cand, dupa 4 ani am hotarat sa divortez. Si nu pentru ca “nu mai puteam”, ci pentru ca voiam mai mult si el nu.
    Si iata-ma azi, dupa 10 ani de atunci, intr-o alta casnicie, unde inteleg ca vreau din nou mai mult. Ca vina nu e a lui, ci a mea. Ca si eu gresesc. Simt ca nu imi intelege aspiratiile si dorintele mele marete, il simt coplesit de viteza cu care imi doresc sa ating anumite teluri. Si uite asa, el nu mai poate si eu tot mai vreau. Ma bucur totusi, ca am ajuns la tine si ca in scurtul timp petrecut impreuna, am invatat niste lucruri. Am invatat in primul rand sa constientizez durerea, sa ii dau o nota, sa imi spun singura ca e “nasol” dar se putea mai rau. Am invatat ca si eu gresesc, ca omul de langa mine e om si nu vreun zeu si ca am ales sa ma casatoresc cu el pentru ca il iubeam si ii iubeam implicit si imperfectiunile. Suntem toti supusi greselilor, insa cred ca cel mai important lucru este sa comunicam, sa ne spunem oful de fiecare data cand simtim, dar in acelasi timp, sa fim constienti ca nu e nimic tragic in asta. Ca oameni, cred ca cele mai multe greseli se datoreaza orgoliului personal. “De ce sa imi cer eu scuze?”, “De ce sa fac eu prima/ul pas?”. In definitiv, intr-o relatie, orgoliul n-ar trebui sa aibe un rol foarte important. Suntem o echipa, suntem 2 si nu conteaza care e mai sus sau mai jos. Roata se invarte….

    Felicitari Oana! Mi-a placut tare mult articolul tau. Te imbratisez si iti multumesc pentru ca m-ai ajutat.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>