Monthly Archives: June 2013

Barbatii

Vineri dimineata am fost la piscina. Am auzit un instructor spunandu-i unui baietel , care venise sa invete sa innoate, urmatoarele vorbe :”ce ti-e frica, pai ce esti tu barbat , sau ce esti?”.

Din pacate, aceasta este o gandire des intalnita in randul barbatilor, si spun din pacate pentru ca afecteaza pe mai multe parti . In primul rand pe posesorii unei asemenea mentalitatii, pentru ca ei stau intr-o tensiune constata cauzata de gandirea “nu trebuie sa-mi fie frica, pentru ca altfel nu mai sunt barbat”. Pe langa asta si cei din jurul acestor persoane nu se pot bucura de relaxare si echilibru pentru ca au langa ei o tensiune manifestata aproape tot timpul.

Dragi barbati (si sa stiti ca apreciez efortul pe care l-ati facut cei care au ajuns in cabinetul de psihoterapie) este normal sa va fie frica, este normal sa simtiti si voi toate aceste emotii , pentru ca si voi sunteti oameni.

Si daca o sa simtiti frica in anumite situatii sigur o sa ramaneti tot barbati, va asigur ca nu se va schimba nimic.

Poezii

Imi plac poeziile , in general, si una dintre ele este urmatoarea:

Învaţă de la toate…

Învaţă de la toate să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi!
Învaţă de la soare cum neclintit s-apui,
Învaţă de la piatră cum trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi

Învaţă de la ape să nu dai inapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea!
Învaţă de la soare ca vremea să cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei!
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare să ai blândeţea sa!
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

Si o alta

Care “mi-a marcat copilaria” , dar inca este o tema de gandire pentru mine:

Şapte pui şi-o biată mamă

Într-un timp, o rândunică avea-n cuibu-i şase pui
Şi privea la ei, sărmana, ca la chipul soarelui!
De cu zori pornea săgeată, căutând pe deal, pe văi,
Hrană pentru puii săi.
Şi-n iubire, nu o dată
S-a culcat ea nemâncată. Dar destul de fericită, că nu s-a întâmplat nicicând
Dintre pui s-adoarmă unul ars de sete sau flămând
Nici n-a fost mai mândră mamă decât ea-ntre rândunici,
Când văzu-ntr-o zi că puii se făcuseră voinici.
Şi n-a mai avut odihnă, nici cât ai clipi sub soare,
Până când pe fiecare pui, nu l-a învăţat să zboare… Dar când toţi puteau să plece, încotro voiau sub slavă,
Rândunica istovită a căzut la pat bolnavă.
Şi cu ochii plini de lacrimi, ţintă-n ochii fiecui,
Zise celor şase pui:
„Dragii mamei, eu de-aseară simt în inimă un cui!…
Aripile greu mă dor
Şi nici vorbă să mai zbor.
Până azi avui putere oricât am avut nevoi
Să găsesc întruna hrană pentru voi …
Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei, se cuvine,
Mari cum v-aţi făcut, măicuţă, să-ngrijiţi şi voi de mine.
Şi ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare să-mi aduceţi zilnic, numai câte-un bob.
Ale voastre şase boabe milostive, mă vor ţine
Până când o vrea cerul să mă facă iarăşi bine…”
Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei şase pui
Şi-au adus, vreo şase zile, fiecare bobul lui…
Mai departe însă puii, beţi de-al slăvilor înalt,
Fiecare având nădejdea că-i va duce celălalt,
N-a mai adus niciunul bobul, şi uitata mucenică
A murit atunci de foame, cea mai sfântă rândunică!
Şi-a rămas de-atunci povestea tristă, neluată-n seamă,
Orişicui ai sta s-o spui:
Că o mamă îşi hrăneşte şapte, opt sau zece pui,
Însă zece pui, adesea, nu pot toţi hrăni o mamă.

 

Aleg pentru mine!

Cunosc o doamna (apreciez aceasta cunostinta) , care de cateva luni , impreuna cu familia , a trecut printr-o situatie cu incarcatura negativa si  rar intalnita in viata unui om. Cand ne intalnim, o intreb cum se mai simte si ce s-a mai intamplat.

Ieri am vorbit si mi-a spus printre altele:”am inceput sa fac si lucruri doar pentru mine, sa nu ma mai gandesc ce vor sau isi doresc altii, sa port bluza asta pentru ca imi place mie si ma simt bine in ea, nu pentru ca vrea sotul sau pentru ca ii place prietenei cum imi sta. Si ma simt bine, innainte uitasem asta.”

M-am gandit ca de curand ,pentru aproximativ o ora , am ales sa ma gandesc doar la mine si mi-a placut foarte mult, m-am simtit grozav. Se intampla sa alegem mai putin pentru noi si mai mult pentru alte diverse motive, dar facand  lucruri pe care mi-le doresc si pentru mine, imi adaug multe emotii pozitive in starea mea emotionala.

Initial am numit aceasta ora “pauza de gandire” dar dupa discutia avuta cu doamna este mai potrivit sa spun “ din cand in cand aleg sa ma gandesc doar la mine!”.