Category Archives: Familie

DUMNEZEU!

DUMNEZEU a fost, este si va fi, in mintea mea, PENTRU TOTDEAUNA!
Omul isi face rau singur, ce da, aia primeste, pe diverse cai, de-a lungul vietii si de obicei, cand “i-e luma mai draga”!
Multumesc Doamne, pentru tot!
Oana Civitu

Tablouri…..

Am fost la cineva acasa, am vazut pe un perete mai multe tablouri, dar la distanta mare unul de celalalt!
Le-am spus: Mi-ar placea sa stea mai apropiate, sa stea cumva “impreuna”!
Imi lipseste acest “impreuna”, ma descurc, am scoala pentru asta, DAR SUNT MULTI ALTI OAMENI care resimt exact aceeasi lipsa!!!!!!!!!!!
Nu numai noi, psihologii, recomandam: PETRECETI TIMP IMPREUNA CU FAMILIA, CAT DE MULT!
Cineva spunea, parafrazez, “orice copil are o mama”, eu as spune “orice copil merita o familie, o familie care macar o data pe saptamana este intreaga”!
Cu drag, pentru oameni!

Exemplu de iubire reala, in viziunea mea!

Ma uit la el ca la soare, nu as schimba nimic, absolut nimic si as merge cu el pana la capatul lumii!
Pentru mine, doar pentru mine, este PERFECT, asa, cu bune, cu rele!
Nu mai simti, nu mai gandesti asa, pentru nimeni, se intampla o singura data!
Ca ei nu iubesc, este normal sa fie asa, dar asta-i o poveste mai veche, pe care sper ca ati citit-o mai jos!
Iar vorba care spune “iubirea-i oarba”, inseamna de fapt, “IUBIREA REALA IARTA”!

Copiii fara parinti!

De cand lucrez am avut in cabinet numerosi copii, al caror parinte a ales sa plece sa lucreze in afara!
Ceea ce vreau sa spun este ca nici unul din acei copii nu au spus “cat ma bucur ca tata imi aduce bani”, NICI UNUL!
Toti sufera, mai mult sau mai putin, iar tuturor le lipseste un parinte!
Acesti ani, in care ati ales sa stati departe de familie, nu o sa-i mai recuperati niciodata!
Suferinta copiilor vostri va ramane acolo, iar psihoterapia doar mai atenueaza putin lipsa, dar nu o rezolva!
Am ales sa postez asta, pentru ca azi copilul meu, implineste 6 ani si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa ramanem impreuna.
Imi doresc sa imi gestionez viata in asa fel incat, timpul petrecut langa copilul meu sa existe si de acum inainte!
La multi ani Victor!

Iubirea/acceptarea neconditionata……

….nu inseamna ca fac doar ce vrea celalalt (copilul, sotul, prietena etc), sau dorintele lui sa fie primordiale, NU!
Inseamna ca, stiind ca celalalt nu-i perfect, deci va gresii, nu-l parasesc pentru asta, raman in relatie!
Inseamna ca voi accepta sa raman langa, stiind ca, probabil/posibil, nu isi va schimba faptele, doar pentru ca mie nu-mi place ce face el, sau ii cer eu sa le schimbe!

Idee, “geniala”, as zice!

Doamne dragi, care ati divortat, sau va ganditi la divort, daca tot am aflat ca toti barbatii sunt “copii”, ma refer la relaxarea/detasarea/ratiunea lor (vedeti postarile de mai jos), nu-i mai bine sa raman cu acelasi “copil”, pe care il cunosc deja, dacat sa incerc cu altul, plus c-o iau de la capat cu “educatia”, ( ca nu toate stim sa iubim neconditionat, PE LANGA CA-I OMENESTE SA GRESIM si atunci, incepem noi “sa-l educam”)?!?!
SI DACA EL VREA SA PLECE, LASATI-L SA PLECE! Daca o sa se intoarca, atunci clar o sa fie mult mai bine, daca il iertati!
Zic, nu dau cu paru’!
IAR BARBATII GANDESC, MULT MAI BINE DECT GANDIM NOI, dar nu-i intelegem, ca ei sunt “RATIONALI”, noi suntem “SENZITIVE/AFECTIVE” (eu as zice insa, ca nu-i intelegem, pentru ca de fapt, nu prea ii iubim neconditionat)!
DE aceea DUMNEZEU l-a adus pe pamant pe ALBERT ELLIS si Terapia Rational Emotiva si Cognitiv Comportamentala”, pentru toti, ca sa existe INTELEGERE!
DECI SA FIE PACE/INTELEGERE, in lumea intreaga, invatand sa IUBIM NECONDITIONAT!
Ce parere aveti?
Cu drag!

SINCERITATEA! despre asta vorbesc, de fapt….

Exista momente in viata cand spunem ca iubim, dar nu simtim ca iubim, ori felul in care vedem noi iubirea, nu corespunde cu felul altora de a iubii! Este normal, simtim diferit! Recomand sinceritatea, fata de partenerul de relatie, e cea mai buna cale!
Deci sugerez o clara si utila exprimare: “Imi doresc sa am o relatie cu tine, daca-i pentru totdeauna e si mai frumos!” sau ‘Nu imi doresc o relatie”. Astfel imi stabilesc asteptarile si e de dorit sa fie cunoscute si de partenerul de cuplu!
Exista posibilitatea ca unii sa considere ca aud minciuni/povesti etc,din partea celuilalt, le recomand IERTAREA, comunicarea sincera, respectul, intelegerea, bunul simt!
O relatie de lunga durata, trece prin multe etape, ca sa trecem cu bine peste, iubirea de sine, dar si de aproapele tau, sunt de dorit sa existe!
….pentru o lume mai buna!

Iubirea neconditionata/ corecta / complexa!

Se vorbeste despre iubire neconditionata, da, dar in primii aproximativ 5 ani, de viata (daca vorbim de copil), de relatie (daca vorbim de sot), dar apoi iubirea asta neconditionata poate devenii acceptare, dar eu ii spun CORECTA! Adica laud, daca e de laudat si critic, daca e de criticat, totdeauna tansmitand celuilalt ca IUBIREA ramane, si la critica! Iar COMUNICAREA/NEGOCIEREA, in IUBIRE, sunt comportamente pe care, daca stim sa le folosim, isi fac treaba foarte frumos!
Si putem iubii de mai multe ori, CORECT, COMPLEX gandindu-ma la faptul ca o mama poate avea mai multi copii! Ca iubirea difera e clar, dar intensitatea ei, poate fi de multe ori aceeasi!
SUCCESUL unei relatii, indiferent de natura ei, nu tine doar de iubirea neconditionata, ci de corectitudine, fata de mine, implicit fata de celalalt!
IUBIREA NECONDITIONATA/CORECTA/COMPLEXA se pot invata, nu toti le stim de la inceput, de multe ori confundam iubirea cu indragostirea, dar nu-i la fel.
Dar corectitudinea da, asta este ceea ce stim toti, de la inceput, sau cel putin, asa ar fi de dorit! Dar si aici exista sanse, cu ajutor, ne-o putem reamintii!

EDUCATIE cu iubire si iertare!

Psihologia pe care o stiu eu, pana in prezent, vorbeste despre mame, mame care nu isi iubesc copiii!
Eu o sa vorbesc aici despre mame, mame care iubesc prea mult!
Iubirea prea multa, in general, nu este buna!
De aceea este de dorit, sa iubim cu masura!
Deci dragi mame si dragi doamne, va urez sa iubiti cu masura!
Pentru mamici: daca copilul a facut 18 ani, iubiti-va mai mult sotul si mai putin copilul, cu certitudine! Dar totdeauna, sa ne amintim ca ordinea este: Dumnezeu, eu, sotul meu, copiii, parintii, prietenii etc!
Si pentru ca sunt MAMA, PSIHOLOG si OM (inainte de toate) va iubesc pe fiecare cate putin (mental), va respect foarte mult si imi doresc sa fac “educatie”, unde e cazul, cu iertare, multa iertare!